Ce sa faci cand ai un copil mofturos

share on:
copil mofturos

De cand ma stiu am avut o problema cu mancarea! Adica am fost mereu o mofturoasa, disperandu-i pe cei din jurul meu. Asa ca nu ma mir ca si copilul meu este cel putin la fel de mofturos si dificil cum am fost eu. Prin urmare, problema alimentatiei inca mai constituie, pe alocuri, o piatra de incercare pentru noi. Cateodata aproape imi pierd calmul, alteori incerc sa privesc problema mai detasat si caut solutii pentru problema mea: ce sa faci cand ai un copil mofturos?

Probleme cu care se confrunta parintii unui copil mofturos

Daca va numarati printre fericitii parinti care au acasa un copil care mananca orice, ei bine, puteti spune ca sunteti in Rai! Insa exista si partea opusa, in care copiii sunt foarte mofturosi si nu le poti intra in voie, orice le-ai face.

Nimic nu e bun, copilul mananca foarte putin (in cazul in care, totusi, gusta alimentele), refuza sa dechida gurita, sa mestece sau sa inghita, nu manifesta interes pentru alimente sau mancare, iar ora mesei se transforma intr-o corvoada. Incet dar sigur, in mintea copilului se va forma un fel de fixatie, o lupta continua, iar masa nu va fi deloc o placere.

Problema noastra 

Desi m-am straduit cat am putut de mult ca alimentatia juniorului sa fie cat mai echilibrata inca de cand era bebelus (si o perioada parea ca e totul sub control), copilul a inceput brusc sa refuze absolut totul, transformandu-se intr-un mofturos prin definitie.

Lista alimentelor pe care le accepta se redusese drastic, astfel incat ajunsesem la un moment dat sa nu mai accepte decat maxim 4-5 alimente: lapte, cartofi, mere, banane si pui. Celelalte legumele si fructele erau ceva de nevazut, iar eu eram la capatul puterilor.

Top alimente refuzate de copii

Din experienta proprie, discutiile purtate cu o comunitate de mamici dedicate, forumuri si retetele de socializare, precum si din propriile cautari, am reusit sa-mi conturez o mica lista a ceea ce este, in general, evitat de cei mici (bineinteles, este loc de muuulte completari aici):

  • Broccoli–pe primul loc, leguma aproape universal refuzata de copii (si adulti, sa recunoastem) isi gaseste foarte greu locul pe masa.
  • Varza–sora buna a verzuliului broccoli este de asemenea o piatra de incercare, mai ales daca este gatita
  • Ficatuldatorita faptului ca este usor inecacios si amarui, ficatul nu reprezinta una din preferintele culinare ale piticilor
  • Mazarea–poate din cauza imaginii sale de bobite, poate din cauza culorii, etc. (eu n-am reusit inca sa-mi dau seama) mazarea nu este prea iubita. In aceeasi categorie intra si lintea sau fasolea. 
  • Salata verde
  • Pestele, etc.

Ce sa faci cand ai un copil mofturos

         Motto: ” Mănânc de trei ori pe zi. Odată la trei zile” (aforism de Aleksandar Cotric din Cartea neagră)

Poate parea aproape imposibil, mai ales atunci cand te lupti cu o situatie critica, dar exista solutii.

Totul este sa nu disperi, sa nu iti pierzi calmul si increderea. Iata cateva din solutiile pe care le-am gasit eu si am reusit sa intorc situatia in favoarea mea, si anume cum am reusit sa-mi fac copilul sa-si largeasca lista de alimente si mancaruri acceptate!

  1. Lasati copilul sa se joace cu mancarea! Este un principiu foarte cunoscut: copilul ajunge sa cunoasca alimentele daca le atinge, le miroase, le simte, iar in cele din urma poate deveni curios si le va duce la gura. Odata simtit gustul alimentului respectiv, poate decide daca-i place sau nu. (Imi aduc aminte ca i-am pus un sortulet si l-am lasat sa faca „salata de cirese si capsuni”, ceea ce l-a incantat peste masura. De atunci s-a atasat de capsuni, iar acum le cauta. Punct ochit, punct lovit!)
  2. Implicati copilul  in procesul de cumparare a alimentelor! Mergeti impreuna la piata, la market, etc. si lasati-l sa aleaga si el alimentele ce trebuiesc puse in cos. Fiind astfel „responsabilizat”, copilul are mai multe sanse sa accepte mancarea (si acum juniorul meu este foarte incantat sa puna el fructele si legumele in pungutele pe care i le pregatesc si este mult mai dispus acasa sa le manance)
  3. Implicati copilul in bucatarie, in procesul de pregatire a mancarurilor! Mai ales pe masura ce cresc putin, copiilor le place foarte mult sa fie de ajutor in bucatarie, iar simplul fapt ca ajuta si ei le va dezvolta o relatie mai buna cu mancarea. Si le va fi de folos pe viitor, in viata de adult (ori de cate ori avem timp, juniorul este prezent langa mine si ma ajuta la prepararea pastelor, decuparea fursecurilor, prepararea sucurilor din fructe, intinderea aluaturilor cu sucitorul, etc)
  4. Incurajati copilul sa-si gaseasca modele de urmat! Stiu ca metoda „televizorul” nu este chiar cel mai elocvent exemplu, dar generatii intregi de copii au inceput sa manance spanac sa devina puternici ca Popeye, nu?  Ei bine, copilul meu s-a indragostit de paste si lasagna datorita lui Garfield, iar cu avocado a dezvoltat o relatie frumoasa datorita binecunoscutelor nachos cu guacamole pe care le-a vazut in desenele animate.
  5. Utilizati metoda „ascunzatoarea” (adica „ascundeti” alimentele neacceptate printre cele acceptate si tolerate de copil). Aceasta este metoda cea mai folosita de mine si care da cele mai bune rezultate. Tinand cont de faptul ca juniorul este foarte bun prieten cu supele crema servite cu crutoane, reusesc sa introduc tot felul de legume pe care altfel nu le mananca. In acelasi mod am introdus ciupercile si pestele in lasagna.
  6. Nu uitati ca propriul exemplu este cel mai graitor! Modul in care intreaga familie se hraneste este cel mai bun exemplu pentru cel mic. Amuzant a fost cand eu am inceput sa introduc in alimentatia mea germenii: sotul a devenit si el consumator, iar copilul si-a dorit sa incerce, de curiozitate. I-au placut germenii picanti, asa ca acum ma anunta: „daca vrei sa ma faci sa mananc broccoli, da-mi germeni!”
  7. Nu uitati de creativitate in farfurie! Noi, adultii, poate nu acordam prea mare atentiei felului in care este prezentata mancarea. Dar pentru copii, o farfurie vesela, colorata si decorata frumos poate constitui motivatia de care are nevoie. Asa se face ca eu incerc mereu sa-l atrag pe junior prin jocul de culori al legumelor, sau in weekend sa-i creez o poveste in farfurie (am gasit o gramada de idei si poze cu sandvis-uri deosebite si creative pe internet)
  8. Faceti portii mici! Nu uitati ca un copil nu poate manca tot atat de mult ca si un adult,mai ales daca ii este introdusa o mancare noua. Marimea portiei il poate face sa se simta reticent. Eu merg pe principiul ca si eu la randul meu am nevoie de portii mici, deci copilul va manca si mai putin.
  9. Nu fortati copilul sa manance! Si mai ales, nu-l lasati sa inteleaga ca sunteti suparati si dezamagiti de ei deoarece nu mananca. Veti pune o presiune si mai mare pe ei si le veti transmite un mesaj gresit. Cu siguranta, data viitoare va fi mai bine.
  10. Nu va invinovatiti si nici nu lasati pe altii s-o faca! Am trecut cu totii prin momente cand cei din jur fie incearca sa jute cu zeci de sfaturi ce vin gramada peste noi si ne bulverseaza (mai ales daca toti au pretentia ca sfaturile lor sunt cele mai bune si trebuiesc neaparat aplicate; aceasta nu e o competitie), fie merg pe critica. Mai ales acestia din urma vor avea tendinta sa sustina ideea : „tu esti de vina, ca nu-i dai copilului sa manance!” Lucrurile nu stau chiar asa si fiecare copil e unic, tot asa cum suntem si noi.
  11. Dati-i copilului impresia ca el alege! Dintr-o discutie pe care care o purtam cu o prietena chiar in momentul scrierii articolului, ea mi-a dat o idee foarte buna (multumesc, Alina)! Fetita trebuia sa-si aleaga meniul (fiind convinsa ca e ideea ei) din alternativele puse la dispozitie de mamica (ramane la latitudinea voastra ce includeti in lista scurta a alternativelor).

La final va includ si o recomandare de carte de specialitate pe care o puteti achizitiona din librarii si care v-ar putea lamuri eventualele intrebari, sau sa va ajute sa intelegeti anumite aspecte mai bine (My child won’t eat! How to enjoy meals without worries, de Carlos Gonzales, trad. Copilul meu nu-mi mananca!)

Voi cu ce probleme va confruntati si cum procedati?

Photocredit: http://www.nutrikids.ie

 

Tags:

57 Comments

  1. Ms mult Dia Daria acest articol parca este scris special pt mn,vreau sa spun ca am ajuns la capatul puterilor cu fetita mea de 3 anisori care nu vrea sa pape mai nimic are 3 feluri de mancare mari si late si acelea pasate de carne nici nu poate fi vorba,fiecare masa s a transformat pt noi o pedeapsa ,am ajuns sa plang la fiecare masa si orice as face nu functioneaza…ca sa o fac sa pape chiar si mancarica pasata ii dau tel pe youtube cu desene si povesti ca sa i distrag atentia,nu deschide gurita decat f putin si atunci cand simte ceva nepasat bn vomita ,mentionez ca rontaieli si ciocolata stie sa mestece dar vu mancarea este ceva de speriat,cand ma vede cu castronelul de mancare incepe sa planga si sa strige ca ea nu vrea mancare,am fost pe la toti medicii…i am dat o gramada de siropuri de pofta de mancare,ba chiar am ajuns si la psiholog nu mai stiu ce sa i mai fac,am dat o si la camin am zis ca poate cu copii se va indemna altfel dar degeaba ea statea nemancata acum o duc la gradi cate 2 ore dar nici acolo mu papa mai nimic,multa lume ma condamna ca am cocolit o eu prea mult spunandu mi sa a o las nemancata toata ziua ca apoi sigur va manca ,am incercat si asta dar seara tot rugata a mancata si tot mancarea care o cunostea ea deci chiar nu stiu ce sa i mai fac si cum sa procedez,uneori zic ca nu o sa mai apuc sa trsiesc sa o vad si pe ea mancand ,din cauza asta cred ca se si imbolnaveste lunar este f slaba la 3 ani are doar 10 kg.poate ca va plictisesc dar sunt disperata sa vad ca toti copii la alte cunostinte nu se mai opresc din mancat iar a mea plange sa nu i dau mancare ma simt fff vinovata pt ca am impresia ca numai din cauza mea s a ajuns aici ca nu am stiut eu sa o cresc

    1. In primul rand, nu te invinovati! Stiu ca e greu, mai ales pentru ca si eu am trecut prin asa ceva! ai incercat sa-i ascunzi mancarea in alte recipiente, nu neaparat castronel? poate ca si-a dezvoltat si o respingere fata de vasutele in care mananca ea de obicei! stiu, de ex. de o mamica ce ii punea piureul de fructe copilului intr-un pahar de iaurt gol din comert! pt. ca ii placea eticheta, a inceput copilul sa manance piureul de fructe de acolo, la inceput amestecat cu iaurt, apoi simplu. Iar faptul ca mananca pasat deocamdata nu e problema principala….uite, mie mi s-a parut o idee cel putin ciudata, dar a mers la baiatul meuȘ i-am amestecat mar copt cu puuutin ficatel (la inceput a fost insesizabila cantitatea de ficat), apoi am marit-o treptat si a mancat…asa era singurul mod in care manca ficatul. Mai poti incerca jocuri de gatit, pentru ca fetita sa inceapa sa se obisnuiasca usor cu ideea de mancare.

      1. O alta mamica ne-a sugerat pe facebook o tehnica buna folosita de ea, psihologia inversa: spune tuturor sa nu se atinga de farfuria ei cu mancare, apoi pleaca din incapere, lasand mancarea la indemana copilului acesta, stiind ca e interzis, va deveni curios si se va apuca sa manance.

      2. buna! am revenit cu inca o idee pt. fetita ta: ce-ar fi sa o lasi sa se joace cu papusile ei, sa „le invete”ea cum se mananca? evident, va trebui sa le arate papusilor cum face ea sa manance..crezi ca ar fi o idee buna?
        si am vorbit cu prietenii mei: ei au rezolvat in timp problema mancarii cu bucatele mergand foarte des la restaurante, locuri de joaca speciale pentru copii, unde toti mancau mancare solida..si prin repetitie a invatat usor-usor

  2. Multumesc enorm pentru sfaturi o sa vadem ce putem face….sper ca pana la urma va manca….cand…. nu stiu…

  3. al meu e mofturos si puturos de cand l-am nascut abia sugea la san si dupa abia tragea din biberon, acum daca nu ii place ceva nu mananca decat covrig sau lapte praf, e greu si frustrant, nu suntem un cuplu mancacios si trebuie sa ii fac doar lui mancare speciala si daca nu vrea sa manance ce am gatit ma iau nervii si supararile si ma descurajez, e greu si credeti-ma ca nu stiu unde am gresit de e mofturos .

    1. Marilena, in primul rand, trebuie sa intelegi ca nu ai gresit tu cu nimic, copiii au personalitatea lor si nu le-o putem schimba, oricat ne-am dori uneori. daca nici voi nu sunteti un cuplu mancacios, cum spui, atunci e clar ca asta nu este o trasatura de familie. Lucrurile se vor mai detensiona pe masura ce copilul creste si va putea intelege cum stau lucrurile, plus ca exemplul celor din jurul lui este mai mult decat graitor. Am citit numeroase studii din care am inteles ca de fapt, modul traditional al romanilor de a merge pe ideea „mananca muuult ca sa fii snatos” nu este chiar in ordine. Nu prea e bine sa mancam nici noi pana nu ne mai putem misca..si nici prea multe mese. Importanta este, de asemenea, si calitatea mancarii consumate, asa ca nu este cazul sa te stresezi peste masura, mai ales daca si copilul e sanatos.

  4. Din punctul meu de vedere nu exista copil mosturos,si eu aplic metoda cu nu stai la masa nu mananci,asa am facut inca de la inceput,acum fata mea are 1a3l,mananca cuburi mari de carne si legume,cum il inveti asa il ai,si asta nu o zic ca pe o critica,il inveti sa umbli dupa el cu lingurita prin casa ca sa manance,e vina ta ca nu o sa stea la masa,il inveti sa se uite la tv in timp ce manaca,e vina ta ca nu e atent la ce incerci sa ii dai. Nu zic ca a mea manaca orice,are si ea pe ale ei,dar daca vad ca nu vrea sa manace cand ii dau eu atunci ramane pe masa urmatoare, ii place sa manace cu noi la masa,si sa ne imite,vrea sa manace si ea cu furculita mare ca noi si sa aiba aceeasi farfurie ca a noastra. De pasat am scapat simplu,am renuntat brusc,am inceput cu ,cuburi mici si treptat am trecut la cuburi ca ale noastre.

    1. hmmm…aici e putin mai dificil, dar nu imposibil! sotul e foarte usor santajabil 🙂 Acum vorbind serios, sotul meu a devenit mult mai deschis la alimente si preparate noi de cand m-am aplecat eu mai mult spre bucatareala si studii de nutritie! Din discutie in discutie si din material in material (plus propriul curs de nutritie pe care-l tin la scoala), cumulate cu problemele digestive pe care le-a tot vazut in jurul lui au determinat o schimbare in bine la el. Si cred ca a contat putin si faptul ca eu mi-am schimbat alimentatia…si tot eu gatesc in casa :))

  5. Asa este si copilul meu e mofturos nu mananca orice o sa aplic si eu. Multumesc pentru articol foarte bun.

  6. Buna , foarte interesant articolul si multe sfaturi bune ! Si eu am aceeasi problema cu fetita mea de 2 ani si 5 luni , nu mananca mai nimic !Cateodata am impresia ca traieste cu aer ,are zile in care mananca doar lapte , iaurt si cate o felie de painica goala …ma inebuneste cateodata, chiar numai stiu ce sa-i mai pregatesc de mancare ..tin sa precizez ca pana pe la 1 an jumate a mancat de toate , asta era pe vremea cand manca totul piure , apoi a inceput sa devina selectiva si acum de cateva luni, numai mananca aproape nimic! Am inceput sa-i dau si vit pt pofta de mancare si degeaba, tot nu mananca! Daca o intreb ce vrea sa manance, zice ca vrea cereale , sau iaurt …asa ea e un copil activ , se joaca , ia in greutate , analizele iau iesit bine , singura problema e ca nu reusesc sa o conving sa manance! Am incercat sa o iau cu mn in bucatarie , sa ma ajute , nu o interesaza , nu are rabdare sa stea cu mine ..in schimb baietelul mai mare , el mananca de toate , lui ii place sa ma ajute cand pregatesc mancarea , nu am probleme cu el !

    1. multumesv, Alexandra, pentru apreciere! E o parte buna in faptul ca baietelul tau mananca de toate, cred eu ca fetita va invata prin imitatie de la el, in timp. In rest, nu-ti mai ramane decat sa ai rabdare si sa nu renunti! Sa stii ca, in timp, toate faptele, vorbele, sfaturile si exemplele voastre se vor sedimenta in mintea ei si va ajunge sa le aplice si ea in mod firesc si natural.

  7. si la noi este la fel la 4 ani. O zi intreaga sta la gradi fara sa manance. Dar acasa mananca doar pasat, ciobita, iautr, budica, banane, crema de branza

  8. Buna. Mă regăsesc în acest articol perfect, in comentarii la fel, pb este că reproșurile curg și mi s-a zis că eu sunt de vină,că am greșit undeva. Copilul a mâncat de toate pana sa reîncep serviciul, avea doar 6luni jum.după doar ciorba dar nu pasata,iaurt simplu cu pâine,fructe date pe răzătoare cu brânză,biscuiți , uneori pun gălbenuș de ou,pireu cu carnita,brânză de vaci cu smântână,paste mici cu branza.altceva greu ia întâi gusta cu vf limbii sau chiar nu deschide gura.acasa papa,la grădiniță nu doar mâncărurile preferate.sunt disperata, cedez psihc ,modelele nu îl atrag se joaca cu mâncarea. Dr mi-au zis sa îl las in pace așa este el.dar,ca mama nu îl pot lasa chiar asa . Am ajuns sa ii duc pateu,iaurt la grădiniță, dimineața ii dau lapte cu cereale înainte să il duc.imi vine să renunț la gradul câteodată,daca ar deschide macar gura, sa guste să vadă ce ii place,nu stiu ce sa ii mai fac și eu.ieri am plans din nou.arunc multa mâncare daca ma crede cineva . ce carte sa mai caut cu rețete cu ce e de făcut la copiii mofturoși dar f.energici? Vă mulțumesc!

    1. Buna! In primul rand, trbuie sa iti regasesti tu echilibrul, pentru ca te distrugi si nici pe el nu-l ajuti. In al doilea rand, trebuie sa stii ca nu va muri de foame, cu mancarea langa el. Apoi, ai nevoie sa constientizezi ca exista lucruri mult mai grave in privinta copiilor decat faptul ca mananca putin si ne-variat. Mie intotdeauna mi-a scos Divinitatea in cale tot felul de exemple din acestea care mi-au aratat ca nu ma lupt eu cu cea mai grava problema de pe pamanat: ce te faci cand copilul sufera de vreo boala incurabila, cand atatatia copii din lumea asta chiar mor din diverse motive, mai mult sau mai putin absurde?
      Pe langa asta, in ultima vreme am dat peste o gramada de materiale si filmulete cu copii extrem de mancaciosi, ai caror parinti erau la inceput in culmea fericirii, dar apoi au fost nevoiti sa-i interzica mancarea copilului, sa puna lacat pe frigider, sa se lupte cu disperarea lor de a manca tot ce prind, etc. Sa stii ca aceste cazuri sunt chiar mai grave decat a copiilor care stiu sa-si dozeze singuri mancarea de care au nevoie pentru supravietuire si sanatate.
      Discutia cu multi experti in sanatate si nutritie, precum si studiile mele intense mi-au demonstrat ceea ce stiam si eu cumva instinctiv: astfel de copii sunt normali! Societatea noastra este „problema”, ea este de vina, de vreme ce a creat consumerismul exagerat si ideea ca trebuie sa ne indopam cu totii ca sa fim sanatosi–cand nu este deloc adevarat. Noi, ca specie, avem nevoie de o cantitate foarte mica de mancare sa supravietuim si chiar sa functionam corect. Doar ca am uitat sa ne ascultam organismele. Copiii acestia, insa nu. Ei stiu mult mai bine ceea ce noi nu mai vrem sa observam.
      Asadar, draga Ana, nu dispera, ci opreste-te putin si reflecteaza la aceste aspecte. Bucura-te ca ai copilul sanatos din toate punctele de vedere (energia lui este dovada fie a acestui fapt) si apleaca-te asupra lui cu liniste si impacare: copilul este perfect normal! In timp iti va spune el ce si cum are nevoie, iar lucrurile se vor aseza de la sine.
      Eu una am invatat enorm de la baiatul meu, care este si el un maare mofturici: il lasin pace, cat se poate si se regleaza el singur in timp. Sa-ti dau un exemplu: era maare fan pizza cu branza, si dupa o perioada in care a preferat acest lucru, acum s-a saturat si a trecut la altceva. Copiii nu prea apreciaza schimbarile majore, in general, iar unii nu accepta variatia prea mare in alimentatie tocmai din acest motiv–nu se mai simt siguri si in control.

      1. Vă mulțumesc din suflet! Vă doresc un an cat mai deosebit și multa sănătate! Mi-am mai revenit!

  9. buna ,am o fetita de 2 ani si nu imi mananca mai deloc,singure alimente is paste,iaurt,branza si ou fiert si ciorbita de cartofi ca daca simte alte legume scuipa afara,is zile care nici asta nu vrea

  10. Buna,am citit sper din suflet sa meargă si la noi,am incercat cam toate dar ce mia atras atenția sa începem din nou la supe pasate ,pana aproape 2 anișori mi-a mâncat de toate.dupa ce am lăsat-o la socri sa schimbat total acum de 1 an ma lupt cu ea sa mance ceva,am zis ca mor zilnic ma consum plang,numai stiu ce sa fac,are 4 anișori îi destul de dezvoltată pentru vârsta ei,dar cu mancarea foarte greu mai degrabă ciocolată decât mancare.are doar cateva alimente cei plac,lapte(daca s-ar putea mereu in loc de mancare)morcov,cartofi,crochete de peste numai stiu ce sa fac.va rog poate citeste cineva imi da idei ca numai stiu ce sa fac cedez psihic.

    1. Buna! In primul rand, trebuie sa te linistesti tu:copilul iti simte agitatia si nu va actiona dupa dorinta ta. Apoi, trebuie sa realizezi ca nu exista copil mort de foame, cu mancarea in fata. Relaxeaza-te si ia-o ca pe o joaca! Fetita va deveni interesata de joc, asa e la varsta lor, si se va obisnui si cu diversitatea alimentara. Eu asa zic, tocmai pentru ca al meu baiat nh voia decat lapte si cartofi prajiti, la un moment dat. Singur a inceput sa manance mai multe, fara fortari din partea noastra. Mult succes!

Leave a Response

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

share on: