M-am gandit mult daca sa scriu acest articol sau nu…intradevar, din nou se refera la mancare, dar nu doar atat…ci de data asta ma leg si bani.
Stiti ca sunt adepta unui anumit stil de viata, cu niste principii si ceva studii efectuate in domeniul asta. E clar, nu sunt nici macar la jumatatea drumului, mai am enorm, enorm de multe de aflat si invatat, insa incerc sa ma descurc.
Cu ceea ce nu ma descurc este intrebarea: si de unde ne procuram mancarea? E foarte frumos cand tot auzi spunandu-se in jurul tau: „cauta surse de incredere, tarani autentici”…pfff..bun! Dar unde sa tot gasesti furnizori de incredere pt. carne, oua, lapte, miere, legume si fructe de tot felul, cereale, etc., etc? Doar nu sunt fabrica, si in consecinta nu ma aprovizionez cu tone de alimente!!! Cum sa tot alerg in toate directiile pana sunt stoarsa de energie si de finante pana gasesc o bucata buna de branza sau un borcan cu miere adevarata?
Magazinele sunt pline, rafturile gem de atatea produse…dar tot atatea scandaluri si discutii iscate pe seama neadevarurilor de pe etichete, provenienta incerta, termenul de garantie..si asa mai departe. Parca ne invartim intr-o lume a minciunii si falsitatii umane, unde exista doar o singura regula: banii! Banii sunt mai presus de rusine, constiinta, jena, orice sentiment uman. Totul paleste in fata Mariei Sale, Banul.
Cum sa ne descurcam intr-un astfel de hatis al neomeniei, al necinstei, al minciunii? Sa nu ma intelegeti gresit…eu nu ma dau batuta si incerc sa ma descurc oarecum, dar am investit si investesc tot timpul meu in asa ceva si incerc sa fac alegerile corecte.
Dilema mea se leaga de noi toti, oamenii si societatea in general. Cate familii cunosc toate aceste realitati…si cati dintre noi, care totusi stiu prea bine despre ce vorbesc chiar au resursele necesare pt. a duce o viata sanatoasa si echilibrata?
Sa ne intelegem, stilul acesta de viata este el sanatos si benefic, dar foarte scump pt. multi, tot mai multi dintre semenii nostri: cand te duci in piata, nu se poate sa nu ti se stranga sufletul cand, in plin sezon, fructele si legumele, cele datatoare de vitamine si sanatate, sunt extrem de scumpe? Cum sa te mai atingi de ele in cantitatea de care ai nevoie zilnic? Observ cu tristete ca acestea, mai ales fructele, au devenit un soi de desert de lux pe mesele multor romani. Si nu ca n-ar vrea, bietii oameni…ci doar ca nu-si permit.
Si uite-asa, trece vara, trece si toamna, iar iar iarna, oricum nu mai sunt! Uite-asa mai trece un an, si inca unul, iar noi ramanem cu visul la acele fructe si legume proaspete…
Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand merg pe strada, uneori imi pierd optimismul cand vad in jurul meu atatea si-atatea fete triste, impovarate, nevoiasi peste tot… si iarasi nu pot sa nu ma intreb: de ce nu putem sa avem toti dreptul la mancare, dar sa fie cu adevarat mancare?
Photo credit: http://www.ziuaveche.ro/
Imaginea ta de mai sus este foarte grăitoare și explică totul. Și eu meditez uneori la starea de fapt de la noi și din lume. Concluzia la care invariabil ajung, este că omul a devenit sclav odată cu apariția monedei de schimb. Trocul era mijlocul prin care oamenii făceau schimburi de bunuri pe care pentru a le avea, trebuiau să depună un efort. Goppo avea un filmuleț care explica grafic această „evolutie”. Odata cu apariția monedei de schimb, au apărut și „oamenii de afaceri” adică, acei oameni care nu erau în stare să facă nimic dar făceau profit din subjugarea celor ce produceau. Populația crescând numericește, se înmulțeau și cei care nu produceau nimic în detrimentul celor ce produceau. Pentru ca profitul să crească rapid, s-a investit în cercetări pentru a se putea produce înlocuitorii și modificările genetice care produc mulți bani și … multe boli. Omul în nesăbuința lui l-a depășit pe Dumnezeu, reusind să distrugă o planetă. De aceea nu mâncăm natural și suportăm consecințele. Trăim într-un malefic cerc vicios: consumăm alimente de proastă calitate, nenaturale, pline cu E-uri și astfel umplem buzunarele „băieților deștepți” după care umplem spitalele de unde consumăm medicamente și alea de proastă calitate și ineficiente, act prin care iar aducem ofrande „băieților deștepți” Dalai Lama sintetizează astfel viața noastră:
„Cand Dalai Lama a fost intrebat ce il surprinde cel mai mult la umanitate, a raspuns:
„Omul. Deoarece isi sacrifica sanatatea pentru a face bani,
Apoi isi sacrifica banii pentru a recupera sanatatea.
Apoi este nerebdator sa vina viitorul incat nu traieste prezentul,
Rezultataul fiind ca nu traieste nici in prezent nici in viitor, traieste
ca si cum niciodata nu o sa moara, si apoi moare fara sa traiasca
niciodata cu adevarat.”
mare adevar, Puiu! multumesc tare mult pt. interventia ta, chiar e utila!
Sunt foarte de acord referitor la ce ai scris, La fel si cu Puiu dar si cu Dalai Lama. 🙂
Mi-ar placea sa am puterea, cunostintele si toate resursele necesare pentru a-mi face eu singura propria gradina din care sa ma hranesc atat pe mine cat si pe cei dragi mie. Dar…nu e posibil. Nici macar timpul nu imi e aliat fiindca serviciul nu mi-ar lasa loc de agricultura.Iar fara servici…nu se poate.
Bucate apetisante…si mie mi-a trecut prin cap asa ceva, ma refer la gradina…dar daca toti am face asta, ar insemna sa ne intoarcem in timp, la ceea ce era acum 100 si mai bine de ani. asa cum spui si tu, asa ceva nu e posibil…deci incercam sa razbim asa, macar ma feresc de ceea ce stiu ca e mai rau din comert si incerc sa aleg raul cel mai mic