In sfarsit, a venit primavara si in curtea mea! Adica, s-a impanzit de un mov curat si proaspat, parfumat foarte discret si mai presus de toate…delicat. Da, este vorba de minunatii toporasi, pe care i-am asteptat cu infrigurare, inca de anul trecut, cand i-am descoperit cu uimire si incantare dupa ce m-am intors dintr-o calatorie de cateva zile. Ei bine, acum sunt cu adevarat fericita cand deschis fereastra dimineata, sau cand ma plimb prin curte si simpla lor vedere ma face sa zambesc.
Intr-una din aceste zile mi-am amintit o poveste citita in copilarie si care mi-a ramas in memorie: povestea toporasului. Asa am facut eu cunostinta cu aceasta floare mica si gingasa, vestitoare a primaverii, la fel ca ghiocelul si viorelele. Dar inainte de a va spune, pe scurt, povestea toporasului, nu ma pot abtine sa nu va las si cateva informatii despre actiunea sa farmaceutica. Toporasii au calitati terapeutice in:
- raceala si gripa
- afectiuni respiratorii (traheite, bronsite)
- tulburari digestive (constipatie)
- afectiuni gastrice
- boli reumatice
- afectiune dermatologice (rani, abcese, arsuri, eczeme, cancer de piele)
Si acum, ne intoarcem la povestea toporasului nostru din gradina fermecata!
Se spune ca odata, intr-o gradina frumoasa si neumblata de lume, s-a asternut primavara pe nesimtite. Desi vazuse ea, primavara, ca gradina era neingrijita de mana de om, a hotarat, totusi, sa-si lase mantia de flori si parfumuri si pe acolo. A indreptat bagheta magica spre locsorul acela si iarba a rasarit ca prin minune. La fel si cateva flori, care mai de care mai frumoase si mai parfumate! Albinutele si gazulitele si-au inceput dansul printre ramurile copacilor batrani..si toata natura era in sarbatoare.
Numai o singura floricica firava si delicata rasarise acolo…si nimeni nu stia cine este! S-au aplecat firele de iarba sa intrebe cine e si cum a ajuns printre ele…dar toporasul nu stia sa le raspunda. Si-au ridicat florile cupa spre soare, dar nici el nu stia sa le spuna nimic. Au venit fluturasii colorati sa-l vada mai bine…insa nici ei nu vazusera asa o floare mov si micuta prin peregrinarile lor.
Cum florarea noastra abia se nascuse si nu stia nimis, gradina s-a hotarat sa-l ocrotesca: i-au dat numele de toporas si s-au unit cu totii sa-l ocrotesca. Asfel, firele de iarba s-au strans in jurul lui, pentru ca vantul sa nu-i franga tulpina subtire, teiul batran si-a intis ramurile mari deasupra lui, pentru ca ploaia puternica sa nu-l culce la pamant, iar suratele flori i-au imprumutat cate putin din parfumul lor, ca sa aiba si el miros placut. La final, toata gradina era multumita. Protejatul ei inflorea si stralucea cu frumusetea lui.
In cateva minute a venit si un bondarel sa se aseze pe delicatele sale petale:
–Mmmmm, mai toporasule, nu mirosi deloc! Pacat, mare pacat…mormai bondarul nemultumit si pleca.
–Cum nu miroase toporasul? se minunara florile. Doar i-am imprumutat parfumul nostru!
Neincrezatoare, s-au aplecat si ele spre el. La fel si iarba. Pana si teiul si-a inclinat ramurile in jos, sa se convinga. Asa era, toporasul nu mirosea deloc. Niciun strop de parfum.
–Pfuuuu, zisera florile si iarba in cor. Toporasul nostru nu miroase! Si noi toti l-am protejat!!!!!. Esti un nerecunoscator, toporasule!
Si s-au hotarat, din nou, sa nu-l mai protejeze. Nu merita efortul lor. In tot acest timp, toporasul si-a aplecat capul cat a putut el de mult si si-a dorit sa dispara de pe fata pamantului.Ii era atat de rusine, incat si-a infipt radacinile in pamant din ce in ce mai adanc. Nu-si mai dorea nimic altceva decat sa dispara cat mai repede…. Intre timp, prin gradina s-a ratacit o albinuta, care nu-i stia rostul, asa ca , dupa o raita in jurul ei, a obosit si s-a asezat tocmai pe toporas. Dupa cateva minute, i-a spus cu voce tare:
–Multumesc frumos, toporasule! Ce frumos mirosi! Am sa mai vin pe la tine!
–Cum…toporasul miroase? s-a mirat gradina. Si din nou s-a aplecat asupra lui, sa se convinga.
Asa era. Toporasul isi capatase un miros doar al lui, pe care sa nu-l mai piarda in bataia vantului si nici in stropii de ploaie. Iar acum, ca-si avea si radacinile infipta adanc in pamant, putea sa faca fata timpului de primavara. Gradina era din nou mandra de floricica vioaie !
Daca v-a placut povestea toporasului, sper ca v-am convins sa-i cautati si voi prin paduri si sa-i luati acasa. Ii puteti prepara imediat, transformandu-i intr-un minunat sirop de toporasi, sau ii puteti lasa la uscat . Astfel, ii puteti folosi in in infuzii, decocturi, sau in prajituri si biscuiti.
Ca bonus, va las si o reteta de crema de toporasi:
Crema de toporasi este indicata pentru vindecarea cicatricilor vechi sau protuberantelor (spre deosebire de crema de galbenele care vindeca cicatricile proaspete, noi); studii recente au dovedit faptul ca un masaj cu creme de toporasi la nivelul sanului dupa operatiile de cancer de san, poate impiedica aparatia metastazelor, sau masajul zilnic al abdomenului dupa operatii de endometrioza, pentru a combate recidivele. Crema se prepara astfel din 100 grame flori proaspete de toporasi peste care se toarna 100 ml ulei de floarea soarelui, se inchide ermetic vasul si se lasa la macerat 24 de ore, apoi se amesteca cu lanolina sau vaselina; se pastreaza in recipiente la rece.
Foarte frumoasa povestea! Multumesc! In seara aceasta am sa i-o citesc fetitei mele!
cu drag! sper sa-i placa si ei!