Avand in vedere ca activez in zona online de ceva vreme, se cade sa ma prezint, ca sa-i frumos! Si cand intri in casa cuiva, fie ea si virtuala, trebuie sa cunosti gazda, nu? Cum nu puteam sa incarc prea mult pagina Despre mine a acestui blog, vin acum cu o completare. De aproape trei anisori viata mea a devenit inseparabil legata de blogosfera , lucru posibil prin existenta acestui blog.
Nu banuiam cat de multa munca, cat de multa pasiune si emotii se pot ascunde in spatele unui asemenea proiect, cat timp si ganduri iti poate consuma! De multe ori, la sfarsitul unui articol postat pe blog ma simt obosita psihic, secatuita de inspiratie (nu ca as avea prea multa, oricum:)), dar totusi, multumita ca am resuit sa mai aduc ceva la lumina internetului. Cateodata ma simt ca un creator, incercand sa dau viata unor randuri, sa fac o poza sa vorbeasca…sa se simta sufletul din spatele ei. Retetele mele le cunosti, le vezi pe retelele de socializare si le primesti pe mail de doua ori pe saptamana. Daca te inspira destul de mult, poate le si incerci in intimitatea casei tale…iar daca iti plac, vei reveni la ele, sper eu, cu drag si fidelitate. Dar daca vrei sa cunosti si omul care sta in spatele lor, gandurile si felul sau de-a fi, atunci afla cate ceva din acest profil de blogger.
Sunt Adnia , asa cum deja stii! Sunt un om ca si tine, cu bune si cu rele… „mama virtuala” a acestui coltisor de net. Uneori ma vezi activa pe facebook, alteori prefer sa raman deoparte de el. Ca si acum! Sunt o pacifista convinsa, dar stiu si sa ma lupt. Imi plac oamenii veseli si apreciez zambetele. Poate si pentru ca eu zambesc rar. Pentru ca aleg de cele mai multe ori sa ascult, vorbesc putin. Uneori laconic. Sunt genul acela de om care iubeste linistea si lucrurile asezate, care nu se plange niciodata si incearca sa-si invete lectia la fiecare pas, cu fiecare experienta traita.
Mi s-a intamplat sa mi se „reproseze” ca sunt prea tacuta. Insa nu e deloc asa: am o intreaga lume in minte si-n suflet, cu care port discutii dese si lungi. Vezi tu, in tara mea inventata, toata lumea e civilizata. Nimeni nu se cearta, iar jignirile nu-si au locul.
Oamenii din tara mea cred ca asa ceva raneste sufletul…si nu vor accepta in ruptul capului sa pronunte vreo vorba necuviincioasa. Acolo, orice conflict se rezolva in jurul mesei, cu o mancare buna in fata si prin discutii constructive. Acolo nimic nu este ascuns…nimeni nu se fereste de nimeni si de nimic, iar sentimentele sunt la vedere. Cuvintele au greutate, sunt bine chibzuite si nu se arunca la nimereala. De cele mai multe ori eu tac si ascult. Asta pentru ca supun forumului meu interior situatiile si discutiile auzite si acolo gasesc solutiile. Poate cel mai bun lucru pe care l-am invatat in modul acesta este sa nu ma mai enervez atat de usor. Sa iau lucrurile cu calm si sa respir adanc inainte de a lua o decizie. Nu sub impulsul momentului, pentru ca astea sunt schimbatoare si nu ma sfatuiesc bine. Mai am multe de invatat si abia astept sa vad ce-mi aduce nou fiecare zi.
Pana atunci, mi-ar placea sa stiu ce fel de om esti tu, cititorul acestor randuri. Mi-ar placea sa-ti multumesc pentru interesul tau si pentru faptul ca si datorita tie, paginile acestea capata aripi. Asadar, daca te atrage lumea din tara mea inventata, te invit si pe tine la masa. Te voi servi cu retetele mele dragi si promit sa-ti fiu o companie placuta! Ce zici, accepti invitatia?
cu drag,
Adnia
Imi place tara ta inventata si mi-ar placea sa ma primesti la masa ta, sa gust din retetele tale dragi 🙂 .
cu drag, Gina! te astept oricand!
Eu deja te-am cunoscut de pe alt site si ma bucur pentru asta!
Si poate intro zi ne vom cunoaste si live, ine stie, nu? 🙂
sigur, Mary, de ce nu? sa stii ca si eu ma bucur tare mult ca ne-am cunoscut virtual, e bun si netul asta la ceva 🙂 hai la masa, ca te astep cu drag!
L-am mancat pe „c” :)))) Deci mi-a fost foame, asa ca ia aseaza-ma la masa ta, ca tare bine gatesti!
Foarte frumoase randuri, Adnia.
multumesc frumos, Alina! te astept si pe tine la masa, oricand!
Ce frumos ai spus…”sa fac o poza sa vorbeasca” 🙂
… cam ai dreptate 😉
🙂
Tot ce spui si faci e foarte frumos.
Aliss, iti multumesc mult! mi-ai luminat seara!
E departe de București tara ta? Pt ca eu m-aș muta de tot la tine, Dar să nu mă pui la prea bune mese ca am tendințe de luat proporții… Ei, eu vin, Dar calus în gura promiți să-mi pui?
Nuuu, nu e departe! Te astept la masa si la vorba, ca eu si-asa nu vorbesc mult. In schimb, sunt un foarte bun ascultator 🙂
Multumesc draga mea pentru invitatie. Accept fara ezitare si astept noutatile culinare.
Minunata este Tara ta si eu ma regasesc printre sufletele frumoase si luminoase care traiesc in ea.
Vin cu drag de oriunde as fi, oriunde ar fi ea!
🙂