supa de rubarba si ghimbir

Supa de rubarba si ghimbir

Ca de obicei, supa de rubarba si ghimbir de azi (reteta dulce) are si ea o povestioara in spate. Nu demult ma plangeam de migrene si, cum durerea n-a cedat la analgezice, am cerut sfaturi cum sa pot scapa de nesuferitele migrene pe cale naturista. Dintre nenumaratele idei primite am ales-o pe cea mai la indemana: ghimbirul! Si cum tocmai pregatisem minunea asta de supa cu rubarba si ghimbir cu cateva ore inainte, mi-am zis sa-mi incerc norocul. M-am rasfatat cu o cana generoasa de supa din aceasta (ca am servit-o in cana), alaturi de cateva capsuni, si practic, am simtit cum durerea se disipeaza, iar in final a disparut cu totul! Pe langa un deliciu savurat cu inghitituri mici si recunostinta in suflet, m-am ales cu un real medicament si balsam pentru suflet!

Am spus de multe ori ca eu am o relatie veche cu rubarba (eu cunosteam planta asta sub numele de rabarbar), pe care o mancam cruda direct din gradina bunicii. Imi placea foarte mult gustul ei acrisor, si de atunci mi-a ramas o netarmuita iubire secreta pentru rubarba.

Am folosit-o cu precadere in diferite retete de desert, cel mai simplu este sa presari bucatelele de rubarba peste un blat de pandispan simplu si…la cuptor cu ea! In sezon, compotul de rubarba este foarte gustos, atat pentru cei mici, cat si pentru cei mari. Sau, o alta idee nastrusnica (dar gustoasa peste masura) pe care am avut-o a fost sa pregatesc o crema de rubarba pentru clatite. Ar fi mers si-n prajituri mai fine, dar eu nu mai aveam rabdare. Si cate si mai cate idei am pentru minunea asta de tije pline de vitamina C!!!

Anul acesta am impins lucrurile ceva mai departe si am integrat rubarba cruda in smoothie cu mere verzi si spanac: a iesit un deliciu, caruia i-am adaugat si cateva frunzulite de menta. Clar, il voi repeta pana se termina sezonul, asa de bun e!

Si acum, zic sa va las reteta, ca prea m-am lungit la povesti, nu?

Reteta pentru Supa de rubarba si ghimbir

supa de rubarba si ghimbir 1

Supa de rubarba si ghimbir

  • 3 tije mari rubarba
  • 1 bucatica ghimbir proaspat (eu am pus cca 5 cm ghimbir, dar daca vi se pare prea mult, reduceti cantitatea)
  • 1,5 l apa
  • 1 lingurita zeama de lamaie proaspat stoarsa
  • zahar dupa gust (eu am folosit cca 75 grame zahar brun)

 

Mod de preparare Supa de rubarba si ghimbir:

  1. Tijele de rubarba se spala, se taie cuburi si se pun la fiert in apa, impreuna cu ghimbirul curatat si taiat si el bucatele.
  2. Se fierbe rubarba si ghimbirul pana cand acestea se inmoaie bine, dupa care se stinge focul.
  3. Se adauga zaharul si se amesteca usor, pentru ca acesta sa se dizolve.
  4. Se lasa compozitia la racorit, dupa care se transfera totul in vasul blenderului.
  5. Se mixeaza supa cateva secunde (20 sec. in cazul meu). Supa se poate mixa si direct in vas, cu ajutorul unui blender vertical (de mana) cu piciorul de inox.
  6. Se adauga zeama de lamaie, iar supa de rubarba si ghimbir este gata de servit. Aceasta se serveste atat calduta, cat si rece, ca atare, sau alaturi de capsuni proaspete (eu o prefer, totusi, rece, dupa ce a stat 2-3 ore la frigider).

Pofta buna!

Daca va place aceasta supa de rubarba si ghimbir, nu ezitati sa-i  acordati 5 stelute in chenarul de mai jos si sa-mi lasati un comentariu pe blog. Nu uitati ca aveti si posibilitatea sa distribuiti reteta pe retelele de socializare, pentru a veni in ajutorul celor ce au nevoie de ea. Multumesc!

3 comentarii

  1. Ce idee minunata!Cand am citit „supa”,m-am dus cu gandul la ceva sarat si am strambat din nas dar cand am terminat de citit…
    Eu sunt nascuta,crescuta la ses(citeste in Bucuresti,pe asfalt) si nici nu auzisem de rubarba.Prima data am vazut aceasta planta(adica tije de rubarba) in vitrina unui aprozar,la Cristianu,langa Brasov,dar fiind ichis n-am avut pe cine intreba ce este…Mi-a explicat o verisoara,tot bucuresteanca,dar care locuise cativa ani in Brasov,ca acolo se acrea ciorba cu ea.Mai tarziu,am stat cateva zile la cineva la Agnita si am mancat minunata prajitura cu rubarba si mi-a spus ca facea si compot si gem din rubarba.Planta am vazut-o peste multi ani,prin2000,(imagineaza-ti!) tocmai la Aachen in Germania.Intre timp mai citisem despre ea in cartea lui Radu Anton Roman.De folosit n-am prea folosit-o ca nu aveam de unde lua.Am vazut cu uimire miercurea trecuta la Lidl,langa mine,asa ca…reteta ta a picat la timp,multumesc! Ti-am facut capul calendar!O zi frumoasa!

    • ce istorie frumoasa si interesanta! daaaa, la Lidl am vazut si eu, dar eu luasem deja din piata! Acolo tijele sunt mai vanjoase si mai pline de seva. Tare dragi imi sunt! Hai ca mai pun retete cu rubarba cat de curand, numai sa le si fac :)))

  2. Rabarba, cum ii spuneam noi in copilarie,era crescuta indeosebi prin gradinile sasilor, eu fiind din Brasov, o cunosc datorita lor. Cand ne jucam de-a v-ati ascunselea, era locul preferat sa ma ascund sub frunzele uriase, ca de brusture, unde singura mea grija cand stateam pitita era sa nu mi se zareasca funda, funda aceea uriasa din varful capului, prinsa la coada de cal. Iar cand era vremea lor, Crhista tante, dis de dimineata, intra in gradina si cu un briceag scos din sortul urias, alegea cele mai fragede tulpine si ni le dadea sa mancam, nu atat pt.vitamine, cat pentru obrajii rumeni care ni facea, zicea dansa. Frunzele uriase nu se gusta sunt otravitoare, doar tulpinele .
    Ne strambam ,dar rontaiam orice acritura de prin gradini, adica si corcoduse, muguri de mere, de pere,prune etc nu aveam rabdarea sa se coaca. Acestea erau primele vitamine cu care ne infruptam dupa zile intregi de iarna cu paine neagra cu untura, pasta de slanina cu ceapa si tocana de cartofi. Lamai,portocale,banane si alte mofturi …….nu existau!!
    Si ca sa zic secretul rabarbarei , era: ca nu trebuie fiarta pentru a nu se distruge vitaminele. Compotul se fierbe doar apa cu zahar ,cand da in clocot se adauga rabarba maruntita si se stinge imdeiat focul.Sub capac se lasa pana la racire , se inmoaie complect rabarba.
    Astfel trebuie procedat si la supa . Mai are o MENTIUNE SPECIALA: cei care sufera de rinichi ,nu suporta asemenea fierturi,nici chiar de urzici sau spanac, deoarece duc la formarea oxalatilor. Prin urmare, prudenta ! Sau se fierb separat,apoi se adauga in supe,paste etc
    Prajitura simpla de rabarba ,cu albus bezea deasupra e un deliciu. Si la asta as recomanda sa se adauge printre randuri capsuni, zmeura sau orice fruct moale, in cazul in care nu sunteti obisnuiti de la inceput cu gustul acrisor -taios al rabarbei.
    Iar numele tau ,Daria , este pe gustul meu, baiatul meu fiind numit Darie
    cu drag, pentru munca ta,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.