Ciorba cu perisoare de ciuperci

Una din variantele de a-i servi mofturosului ciuperci la masa si sa le si manance este Ciorba cu perisoare de ciuperci. Indiferent daca vorbim de o ciorba simpla de legume, sau de ciorba a la grec, juniorul a mancat chiar cu placere perisoarele mele vegetariene.

Stiind ca era candva o perioada in care imi cerea perisoare destul de des, am profitat si acum si le-am introdus si sub forma aceasta. In lasagna deja am testat cu succes metoda de a „ascunde” ciupercile in sosurile lui preferate, asa ca si acum a fost o proba fara emotii.

Juniorul nu accepta ciupercile intregi, ori feliate. Insa, daca sunt tocate se schimba datele problemei. El e fericit ca primeste ce-i place, eu–linistita ca am reusit sa mai includ inca o leguma. Pe langa cele acceptate cu buna stiinta si pe care le mananca bine si crude: ardei gras, castraveti, morcov, etc. Mai avem de lucrat, insa, pana ajungem la gama completa.

Pe langa bucuria lui ca are la masa perisoare, am fost si noi foarte incantati de varianta aceasta si evident, am adoptat-o imediat. Perisoarele de ciuperci au intrat pe lista scurta a preferintelor familiei si le fac mai des, fie cu diferite sosuri, fie in ciorba.

Perisoarele de ciuperci se pot face in mai multe moduri: unele cu ou, altele fara, cu orez sau faina, etc., in functie de preferintele fiecaruia. Eu insa am ales sa le fac cu gris. Asa mi se par mie mai fine si mai dragute.

Reteta Ciorba cu perisoare de ciuperci

Mod de preparare

1. Se curata si se taie legumele pentru ciorba si se pun la fiert
2. Intre timp, se prepara perisoarele: in vasul robotului de bucatarie cu lama in S se asaza ouale, ciupercile, ceapa curatata si maruntita, condimentele alese, uleiul, sare si piper
3. Se mixeaza totul pana se ajunge la consistenta dorita (mai putin daca doriti sa pastrati si bucatele de ciuperci, mai mult daca doriti o pasta fina)
4. Se transfera compozitia intr-un bol incapator si se incepe incorporarea grisului, putin cate putin, astfel incat consistenta sa fie sub control
5. Cand pasta  a ajuns la consistenta dorita, astfel incat sa poata fi modelata sub forma de bile, nu se mai adauga gris.
6. Perisoarele se formeaza cu palmele ude (eu am umezit palmele cu ulei de masline) si se asaza pe un platou, pentru ca toate sa fie fierte in acelasi timp (atentie: pasta de perisoare nu trebuie sa fie foarte densa, ci usor mai moale, deoarece grisul se va umfla la fiert si le va face pufoase; Daca s-a adaugat prea mult gris, perisoarele vor fi mai tari)
7. Perisoarele se plonjeaza in ciorba fierbinte si se lasa sa fiarba la foc mic; ele sunt gata cand se ridica la cuprafata (dupa primele minute de fierbere, le puteti misca usor cu spatula, sa va asigurati ca nu se prind de fund). Ca alternativa, perisoarele se pot fierbe si separat, in apa cu sare, apoi transferate in ciorba fierbinte, cu spumiera ( metoda mai estetica, daca doriti sa nu obtineti si eventualele „firimituri” de perisoare ce se pot desprinde din ele in timpul fierberii)
8. la final, ciorba se potriveste de sare si piper si se acreste cu zeama de lamaie dupa gust.
9. Se serveste cu putina verdeata tocata.

Daca va place aceasta reteta, nu ezitati sa-mi lasati un comentariu pe blog. Va voi raspunde tuturor cu drag. Nu uitati ca aveti si posibilitatea sa distribuiti reteta pe retelele de socializare, pentru a veni in ajutorul celor ce au nevoie de ea. Multumesc!