Prima data cand am auzit de prajitura cu mere si ovaz am cunoscut-o sub numele de „prajitura norvegiana”. N-aș putea să vă spun de ce se numește așa. Mă gândesc că, poate, acolo o fi văzut lumina rețetarului pentru întâia dată. Sau, poate, acolo se consumă cel mai des.
Oricum ar fi, cert este că e foarte gustoasă și extreeem de simplu de pregătit. Da, am fost intrigată inițial de modul ei de preparare. M-am tot gândit cum se întâmplă magia din cele câteva ingrediente aruncate, la propriu, în tavă. Dar uite că mi-am învins scepticismul și am obținut o bunătate de prăjitură cu mere și ovăz.
Este exact așa cum mi-am dorit eu întotdeauna: mai multă umplutură delicioasă de mere, cu aluat cât mai puțin (adică fără „multă pâine”, cum mai zic eu). Unde mai pui că rețeta asta nu conține niciun gram de zahăr adăugat și nu are ouă. Iar dacă decideți să înlocuiți untul folosit de mine cu unul vegetal, obțineți o bunătate de prăjitură vegană!
Tips & tricks
- nu scurgeți merele de zeama lor, după ce le-ați ras! Exact acest suc contribuie la legarea prăjiturii (merele trebuie sa fie foarte zemoase)
- nivelați foarte bine fiecare strat și chiar presați-l cu lingura. Astfel nu veți rămâne cu aluat necopt, ori straturi neformate bine
- folosiți mere foarte dulci și foarte zemoase. Daca acestea nu au mult suc, va fi nevoie să mai adăugați puțină apă în merele rase
- dacă merele nu sunt prea dulci, va fi nevoie să corectați gustul, adăugând puțin zahăr în fructe
- eu am folosit o tavă foarte mică, pătrată, cu latura de 15 cm. Prăjitura este destul de densa, dar sigur veți dori să pregătiți mai multe bucăți. Așadar, dublați sau chiar triplați cantitățile!
- cel mai recomandabil este ca untul sa fie rece si ras pe razatoarea cu ochiuri mari, acest lucru contribuid si mai mult la reusita retetei! Obs. Eu, totusi, am adaugat untul bucatele si mi-a iesit bine, dar depinde si cat de uniform este repartizat.
Prăjitura cu mere și ovăz- fără zahăr și fără ou
Ingrediente:
- 150 grame fulgi de ovăz fini
- 175 grame făină
- scorțișoară
- pudră de ghimbir
- pudră de vanilie (opțional)
- 100 grame unt
- 4 mere mari, zemoase și foarte dulci
- 1-2 lingurițe zeamă de lămâie
Mod de preparare:
Mai jos aveți un material cu rețeta video, să vedeți cum se face. Vă aștept cu un like, un share și abonare la canalul meu, dacă v-a plăcut! Nu uitați să vă activați notificările (apăsați pe clopoțelul din dreapta), pentru a fi la curent cu toate postările mele video, în timp real! Mulțumesc!
- se preîncălzește cuptorul
- se rad merele, se amestecă bine cu zeamă de lămâie, scorțișoară și pudră de ghimbir, apoi se lasă deoparte
- făina și fulgii de ovăz se amestecă bine într-un bol separat
- se unge tava cu unt din belșug (se poate chiar rade unt foarte rece și se așază pe fundul tăvii)
- se presară 2-3 linguri de făină cu ovăz, se repartizează bine pe tot fundul tăvii și se presează cu lingura, să adere la stratul de unt de dedesubt. Aceasta va fi prima foaie a prăjiturii
- Peste acest prim strat de ovaz se așază un strat subtire de mere rase, presând apoi bine cu lingura
- Se continuă cu straturile de mai înainte, până se termină compoziția: un strat făină și ovăz, un strat mere, etc. Ultimul strat trebuie să fie de ovăz
- peste acest ultim strat se repartizează unt cubulețe, sau, și mai bine, unt foarte rece, ras prin răzătoare
- Se dă tava la cuptor, 180 grade, 35-40 minute, sau până se rumenește frumos
- Se lasă la răcorit în tavă, după care se scoate cu grijă din tavă, se porționează și se consumă imediat.
P.S. Nu știu cum se comportă în timp, noi am mâncat prăjitura dintr-o suflare, nu a mai rămas nimic pentru a doua zi
P.S. Mancarea buna merge cel mai bine cu calatorii faine. Asa ca va las aici colectia mea de vloguri de calatorie, ca inspiratie pentru vacantele si city break-urile voastre, Ca sa le gasiti APASATI AICI!
Un exemplu 🙂
N-a ieșit deloc. Am urmat pasii intocmai cu timpi si cantități.
A ieșit o cantitate de mere coapte cu straturi de faina cruda printre.
adaca as repeta rețeta, as amesteca untul cu făina din prima. Poate se coace un blat normal.
Ca mama de bebe, timpul e tare prețios si sunt tare dezamăgita ca l-am pierdut.
Secretul acestei retete sta in zeama fructelor si a felului in care este repartizat untul (cat de uniform se face acest lucru). Cu siguranta, la aceste aspecte este nevoie de o atentie sporita. In privinta timpului, nici eu nu-l am, sincer, si nu-mi permit sa-l pierd, nici pe al meu, nici pe al altora: balansez intre doua joburi, navete, familie, etc.