MUCENICI MUNTENESTI FIERTI CU NUCA SI MULTE AROME

share on:
mucenici muntenesti fierti cu nuca si multe arome

Mucenici muntenesti fierti cu nuca si multe arome

O să fiu sinceră: întotdeauna mi s-au părut cam urâței mucenicii muntenești! Da, sunt gustoși…dar prezentarea lor nu mi-a smuls niciodată un „wow”.

Oarecum, e păcat. Pentru că ei sunt așa drăguți cu forma lor de 8 (de cele mai multe ori perfectă)! Aromele sunt perfecte și se completează excelent. Prepararea este extrem de simplă, mai ales dacă ai la îndemână mucenicii gata ștanțați și uscați (eu îi cumpăr din comerț, încă nu am răbdarea necesară să-i fac eu acasă).

Dar, cumva, rezultatul final al preparatului nu este unul fotogenic. Parțial, acesta a fost și motivul pentru care nu am pus pe blog până acum acești mucenici fierți. Deși îi pregătesc cu drag în fiecare an, la fel cum fac și mucenicii moldovenești,pufosi și  copti în cuptor.

Dileme fotografice

M-am tot gândit cum să fac să-i pot prezenta mai frumos. Nu mă atrage deloc ideea prezentării tradiționale, într-o farfurie de ceramică, mai mult sau mai puțin desenată cu motive tradiționale. Este, într-adevăr, o rețetă tradițională, dar nu mi se pare că de data asta dă prea bine în poze.

Nu că aș fi eu vreun fotograf talentat, nici pe departe! Dar mă încearcă tristețea când văd multe poze din care nu înțeleg mare lucru: parte datorită faptului că nuca și-a făcut treaba și a legat frumos siropul. Parte datorită faptului că zeama mucenicilor este semi opacă și nu lasă să se întrevadă frumusețea optulețelor finuțe. Și să recunoaștem, nici culoarea finală a preparatului (care chiar așa trebuie să fie) nu este una care să avantajeze fotografiile.

Una peste alta, am ales să rup tiparul farfuriilor tradiționale și să-mi servesc mucenicii muntenești în borcănele individuale. Nu mi-a ieșit nici acum ședința foto cum o visam eu, dar mai am timp și la anul să exersez arta fotografiei.  Pănă atunci, eu încerc să vă îmbii cu mucenicii mei gustoși  foarte aromați!

Mucenici muntenesti fierti cu nuca si multe arome

mucenici muntenesti fierti cu nuca si multe arome 1

Ingrediente:

  • 150 grame nucă
  • 200 grame mucenici uscați
  • 2 l apă
  • 1 baton mare scorțișoară
  • 150 grame zahăr (sau după gust)
  • coaja rasă fin de la 1 portocală bio
  • coaja rasă fin de la 1 lămâie bio
  • 1 fiolă esență rom (opțional)
  • 1 linguriță pudră de vanilie (sau 1 păstaie vanilie)

Preparare:

Mai jos aveți un material  cu rețeta video, să vedeți cum se face. Vă aștept cu un like, un share și abonare la canalul meu, dacă v-a plăcut! Nu uitați să vă activați notificările (apăsați pe clopoțelul din dreapta), pentru a fi  la curent cu toate postările mele video, în timp real! Mulțumesc!

  1. Nuca se prăjește ușor în tigaia fără ulei, sau în cuptor, apoi se lasă la răcit (nuca prăjită dă o aromă mai plăcută preparatului)
  2. După răcire, nuca se macină în robotul de bucătărie
  3. Se toarnă apa în oală, se adaugă scorțișoara, vanilia, cojile de citrice și zahărul
  4. Se amestecă bine și se lasă siropul la fiert, până se topește zahărul (câteva clocote)
  5. Se scoate scorțișoara, se adaugă mucenicii și se fierb bine, conform instrucțiunilor de pe ambalaj (8 minute, în cazul meu)
  6. Se ia oala de pe foc și se încorporează esența de rom și jumătate din cantitatea de nucă, restul fiind adăugată în farfurii, la servire (opțional–unele persoane preferă să adauge nuca doar în farfurie)
  7. Se amestecă bine, se pune capacul și se lasă vasul acoperit 1-2 ore, timp în care mucenicii vor absorbi toate aromele
  8. Se toarnă mucenicii în vasul de servit, cu tot cu zeamă și nuca infuzată
  9. Se decorează cu coji de citrice proaspăt rase, nucă măcimată, scorțișoară, etc
  10. Se servesc atât călduți, cât și reci

Tip & tricks

  • nu se recomandă utilizarea pudrei de scorțișoară când fierbem mucenicii: aceasta va băli zeama mucenicilor și o va închide la culoare
  • am citit că nu e recomandat să adăugă, coaja de citrice la fiert, deoarece amărăște. Eu nu am avut niciodată problema asta, ba chiar folosesc cu succes metoda și la prăjituri, deserturi de tot felul, etc. Atenție însă: se rade doar partea colorată a cojii de citrice, nu și partea albă, pufoasă! De fapt, această parte albă și cărnoasă conferă gustul amărui
  • esența de rom prefer s-o adaug la final, pentru un maxim de aromă, deși nu se pierde total nici la gătit

Leave a Response

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

share on: