PESTO VEGAN DE BUSUIOC

Pesto vegan de busuioc

Astăzi vreau să vă arăt cum se face un pesto de busuioc, o rețetă clasică italienească. Evident, mai toată lumea știe și face acasă propria rețetă de pesto, însă eu am aici varianta vegană. Se poate folosi cu succes la rețetele de post,dar nu numai, pentru un gust minunat și proaspăt. Și, dacă a venit vorba de proaspăt, am un mic secret pentru a păstra aroma busuiocului cât mai mult și cât mai plăcută!

Pesto sau pesto alla genovese ( „pesto genovez”), este un sos originar din Genova reședința regiunii Liguria, Italia. Se compune în mod tradițional din usturoi zdrobit,semințe de pin, sare mare, frunze de busuioc și brânză dură. Acestea ar putea fi Parmigiano-Reggiano (cunoscută și ca Parmezan) sau Pecorino Sardo (brânză din lapte de oaie). Toate ingredientele sunt amestecate cu ulei de măsline. După cum am spus deja, eu vă prezint varianta vegană. Așadar nu ne bază, pe brânză, ci pe fulgi de drojdie inactivă.

De unde vine numele?

Numele pesto este participiul trecut al verbului genovez pestâ (în italiană: pestare), care înseamnă „a bate”, „a zdrobi”. Asta face referire la metoda originală de preparare: ingredientele sunt „zdrobite” sau măcinate manual într-un mortar de marmură.

Strict vorbind, pesto este un termen generic pentru orice fel de mâncare ce se face prin „zdrobirea” ingredientelor. De aceea cuvântul este folosit pentru mai multe feluri de pesto în Italia. Cu toate acestea, pesto alla genovese („pesto genovez”) rămâne cel mai popular pesto din Italia și din restul lumii (wikipedia).

Istoria Pesto-ului de busuioc

Se crede că Pesto are doi predecesori în vremurile străvechi, datând din epoca romană.

Romanii obișnuiau să mănânce o pastă similară numită moretum. Aceasta se făcea prin zdrobirea usturoiului, a sării, a brânzei, a plantelor, a uleiului de măsline și a oțetului (și uneori a nucilor de pin).

În Evului Mediu, un sos popular în bucătăria genoveză a fost agliata, care era în esență o pastă de usturoi și nuci. Usturoiul era un element esențial în alimentația ligurilor, în special pentru navigatori.

Introducerea busuiocului, principalul ingredient al pesto-ului modern, a avut loc în 1863. Acesta e momentul când gastronomul Giovanni Battista Ratto și-a publicat cartea de bucate La Cuciniera Genovese în 1863. Aici a oferit și rețeta acestui pesto. Deoarece busuiocul era folosit doar vara, Ratto menționează ca alternativă măghiranul, sau oregano.

În 1944, The New York Times a menționat niște pesto importat în conservă. În 1946, revista Sunset a publicat o rețetă de pesto de Angelo Pellegrini. Pesto a devenit popular în America de Nord după anii 1980 și 1990.

La ce se folosește Pesto de busuioc?

Pesto este folosit în mod obișnuit pentru paste, în mod tradițional cu mandilli de sæa („batiste de mătase” în dialectul genovez). Cartofii și fasolea sunt, de asemenea, adăugate în mod tradițional, fierte în aceeași oală în care s-au gătit pastele.

Este utilizat în minestrona genoveză. În afara Italiei, pesto este uneori servit cu felii de carne de vită, roșii și felii de cartofi fierți. (wikipedia)

Eu îl folosesc atât la paste și cartofi, cât ca element final în diferite alte sosuri. Uneori, chiar îl adaug în diferite supe cremă.

Ingrediente:

150 grame nuci
75 grame fulgi de drojdie inactivă
2 legături de busuioc
50 grame semințe de pin
75 ml ulei de măsline extravirgin
sare
puțină pudră de usturoi, sau 1-2 căței de usturoi trecuți prin sită

Preparare:

Mai jos aveți un material cu rețeta video, să vedeți cum se face. Vă aștept cu un like, un share și abonare la canalul meu, dacă v-a plăcut! Nu uitați să vă activați notificările (apăsați pe clopoțelul din dreapta), pentru a fi la curent cu toate postările mele video, în timp real! Mulțumesc!

Se coc puțin semințele de pin într-o tigaie fără ulei, pentru a-și elibera uleiul volatil și pt o aromă mai plăcută. dacă nu aveți semințe de pin, puteți înlocui cu caju crud. sau le puteți omite, dar ele contribuie la cremozitatea finală a sosului
Nucile se mixează în robotul de bucătărie, împreună cu fulgii de drojdie, pănă se obține o pudră. În functție de cât de puternic e robotul, pudra aceasta va avea granulația mai mare, sau mai fină
Se adaugă sarea, usturoiul, semințetele de pin coapte și uleiul
Se mixează din nou f bine, până la compoziția de pastă
Se adaugă frunzele de busuioc spălate și uscate în prealabil (eu prefer să le rup cu mâna, ca să ajut robotul). Acesta e micul meu secret pentru aroma perfectă a busuiocului: mixarea acestuia chiar la final, ca ultim pas
După ultima mixare, se obține pesto, care se folosește imediat, se păstrează în borcan închis ermetic și sub un guler de ulei de măsline, la rece, ori se congelează în tăvița de gheață și se păstrează câteva luni în congelator.

Spor la preparare!

P.S. Mancarea buna merge cel mai bine cu calatorii faine. Asa ca iti las aici colectia mea de vloguri de calatorie, ca inspiratie pentru vacantele si city break-urile tale. ca sa le gasesti APASA AICI!

Un exemplu 🙂